Suferi de boala secolului XXI

Sunt ferm convinsa ca boala secolului XXI nu e nici infectia cu virusul HIV, nici cancerul, nici stress-ul. E mult mai grava decat toate acestea la un loc, pentru ca nu mananca din globule, tesut sau nervi, ci se hraneste cu personalitati, minti si suflete si face ca orgoliile noastre sa creasca din ce in ce mai mult. Putini sunt cei care nu sunt atinsi, deocamdata, de microbul incurabil si nimeni nu recunoaste ca-l poarta. E, totodata, una din cele mai inteligente inventii ale omenirii, dar care, la fel ca TNT-ul, face mai mult rau decat bine. Ne afecteaza psihic, ne determina sa fim altfel, sa jucam un teatru ieftin si gretos, sa mintim si sa zambim fals. Boala secolului XXI se numeste FACEBOOK.

Consumatorii de Internet au fost pregatiti pentru acest gen de socializare, insa nu se astepta nimeni ca Facebook-ul sa ia o asemenea amploare. Ne distram si agatam, acum ceva ani, pe Hi5. O metoda ceva mai rudimentara de a pastra legatura cu cei din grupul tau social, sau, de ce nu, de a largi numarul prietenilor. Totusi, mai putin daunatoare personalitatii decat Facebook-ul, pentru ca, din cate imi aduc aminte, nu iti era permisa publicarea fotografiilor in timp real, iar statusurile erau mai mult generale, sub forma unor citate sau a unor replici descriptive despre personalitatea fiecaruia. Nicidecum nu existau check-in-uri sau tag-uri care sa te dea de gol ca esti la mare, cand ti-ai luat o zi de medical de la munca sau sa te lauzi prietenilor virtuali ca, in timp ce ei se coc in betoanele orasului, tie isi vantura briza suvitele de par (daca mai beneficiezi de ele, desigur).

In Romania, se poarta lauda bolnavicioasa pe Facebook. Nu pentru ca ai absolvit un ciclu de scoala, nu pentru ca ai devenit mama/tata, nu pentru ca ai castigat vreun maraton. Nu. Ne facem poze cand suntem la suc, pe banca din fata blocului, la strand, la sala (!?!!), in club, in pat, in baie, cand gatim, cand ne machiem, cand nu ne machiem (si suntem “frumoase”), cand mergem la nunta, la piata sau cand ne combinam. Si toti, dar toti afisam un zambet laaarg, ca si cum am trai cea mai buna perioada din viata noastra. Mi-ar placea si m-as bucura enorm sa stiu ca toata lumea e bine, asa cum se afiseaza online, casatorita sau fericita sa ramana burlaca, cu copii si un serviciu bun, fara probleme, rosie in obraji de sanatate. Mai trist e ca, bolnavi fiind de Facebook, simtim mereu nevoia sa egalam “succesul” celorlalti, succes care nici macar nu stim daca e real.

Da’ daca a pus Lenuta din capul satului poze cu Connect-R, la mare, eu sunt mai prejos? Da’ daca Vasilica, obezul clasei, a slabit, eu sunt mai fraier? Da’ daca Sicuta si-a luat masina, eu nu mai pot iesi cu bicicleta, ca rad vecinii de mine. Si exemplele pot continua. In spatele “fericirii” de pe Facebook, se ascund vieti normale, frustrate, impotente, copiate dupa altii. Asa cum un om beat nu va recunoaste ca a intercut masura la pahar, asa nici noi nu vom admite ca, de fapt, traim vietile altora, alimentate de invidie si orgoliu. Ne luam iubite cu 20 de ani mai tinere sau iubiti cu 20 de ani mai in varsta, aruncam cu banii (lor) in stanga si-n dreapta, ne depasim anumite limite, si totul, de dragul Facebook-ului si, implicit, a celor care ne-ar putea invidia, dupa ce ne declaram public implinirea. Ne place sa ne spalam rufele in public, sa vada toti cat de albe sau negre ne sunt camasile, cat de curat sau murdar ne-am purtat. Dar cat din scenariul asta ieftin e bazat pe realitate? Si cat de fericit esti, cu adevarat, tu, actor de duzina?

Ai fost infestat cu virusului secolului. Acum, cu totii suntem bolnavi...

P.S.: Pun pariu ca, in cativa ani, sindromul Facebook va fi studiat la facultatile de psihologie.
P.P.S.: Daca simti ca n-ai facut indeajuns de multe, pana acum, in timp ce ceilalti din jurul tau o duc minunat, nu uita ca totul e o cacealma! Daca tu esti cel/cea care joaca la cacealma, iti reamintesc ca tu, de fapt, esti taaare nefericit/a.