Despartire...

Urasc garile... Mirosul acela de shine incinse si sunetul de rotzi in miscare ma fac sa ma gandesc la despartire. Gara e locul unde am plans de multe ori. Plecam departe de EL, imi vedeam pentru ultima data prietena cea mai buna sau pur si simplu ma indepartam de cineva drag. Gara e ca un cimitir cu oameni vii si mai mereu in miscare. E prea mult zgomot si agitatie, iar graba celor din jur ma oripileaza. Nimeni nu are timp sa-ti zambeasca intr-o statie de tren, dar mai toti au vreme sa planga... In gara nu e bine sa intrebi cat e ceasul, s-ar putea sa afli ca TRENUL tau a plecat demult...

Viata mea e ca o gara... Sunt oameni care coboara in ea sau care se uita pe geam si hotarasc ca nu aceasta a fost "destinatia" lor. A, si mai sunt cei care iau primul tren, fara sa se uite inapoi...

Trenurile sunt murdare! In tren am senzatia ca sunt bolnava, ca timpul nu ma lasa sa ma vindec. Leganatul acela obositor ca o gripa iti da mereu senzatia de somn. As vrea parca sa evadez, totul se transforma intr-o claustrofobie si singura metoda prin care pot sa fac abstractie de toate astea este sa inchid ochii si sa incep sa visez. In tren pot sa visez orice. As putea visa ca alerg spre ceva necunoscut, iar cand deschid ochii, sa-mi dau seama ca defapt chiar asa e...

Intotdeauna mi-a parut rau sa plec dintr-un loc, fara sa stiu ca ma asteapta ceva si mai frumos decat am trait pana atunci. E mereu la fel, regretele apar insa intotdeauna in GARA. Imi vine sa ma intorc, apoi ma gandesc ca nu are rost. Si tot asa, gandurile mele stau intr-o balantza continua, pana cand se aude shuieratul care anuntza plecarea. Atunci stiu ca s-a terminat... Nu mai e cale de intoarcere si las totul pe mana destinului.

De multe ori e bine sa pleci inainte sa se fi terminat, cand inca dulceatza persista. E de dorit sa "iesi de pe scena" in aplauze, cand inca mai esti dorit. Asa am facut ultima data, pentru ca nu-mi sta in fire sa imi cladesc fericirea pe dezastrul altora. Eu nu calc pe cadavre. As fi putut sa fac asta daca nu imi pasa de altii, pentru ca EU cu MINE sunt impacata. dar erau la mijloc doua suflete, nevinovate de dorintza mea de a-mi gasi linistea sufleteasca. M-a impresionat mai ales EA, pentru ca a avut curajul sa ma infrunte, nu multi au indraznit sa o faca. Nu a tzinut cont de orgoliu si a incercat sa ma inteleaga. Si n-am refuzat niciodata o mana intinsa in semn de prietenie.

Nu ma invatz minte nicicand. Mereu fac aceleasi greseli si-mi promit sa imi revizuiesc comportamentul, dar uit tot timpul. Maturizarea mea in acest sens refuza sa mai apara, asta probabil pentru ca nu imi gasesc pacea interioara. Ranesc persoane care nu au nici o vina si asta ma doare cel mai mult... Dar ma straduiesc sa ma indrept, jur ca o fac!

Imi place mult de EL. Ei, si ce daca? E o vorba care pana de curand o consideram a fi tampita, dar pe care am adoptat-o intr-un final: Daca il iubesti, lasa-l sa plece. Bineinteles, nu poate fi vorba de iubire, poate mai mult de o nevoie acuta de a avea pe cineva langa mine...

Cu tot respectul pentru "rasa" masculina, am ajuns la concluzia ca de fapt FEMEIA reprezinta sexul PUTERNIC, pentru ca avem mai multa tarie si spirit de luptatoare. Barbatii isi rezolva mai usor problemele, apeleaza direct la violentza.

M-am simtzit onorata ca a acceptat sa vorbeasca cu mine, presupun ca in ochii majoritatii nu meritam dreptul la replica. EA se pare ca e altfel si-am vrut sa scriu despre experienta asta inedita, ca sa afle si altii despre ce inseamna cu adevarat tolerantza...

Se aude glasul rotzilor de tren... mi-e sila de ele! Vreau sa ajung mai repede acasa sa ma gandesc la viitorul meu, care va incepe MAINE. Sunt fericita pentru ca ei sunt fericiti !

Zbor !

Simt o caldura puternica ce-mi izvoraste de undeva din zona pieptului, in sfarsit zambesc! Nu stiu exact care e cauza, dar m-am linistit dupa multa vreme, sunt din nou un copil care se bucura de tot ce ii apare in cale. Am energie maxima si simt ca sunt in stare sa misc muntii din loc. Imi place imaginea asta a mea, as vrea s-o pastrez pentru vecie. Imi dai voie?

Regret clipele de indoiala din ultima vreme, tot ce mi se intampla e exact ce mi-am dorit, toate visele mele sunt AICI, ma asteapta sa le gust din plin. Si asa voi face. Ma intreb daca esti si tu fericit. As vrea sa iti pot da macar o bucatica din tot ceea ce am eu acum. Merita sa vezi cum e sa simti ca poti pluti. Vrei un motiv? Pentru ca traiesti ! Pentru ca vrei si pentru ca reusesti sa iubesti. Pentru ca eu ma gandesc cu drag la tine, oricine ai fi, si pentru ca maine e o noua zi in care sper sa iti pot arata asta. Nu, nu m-am schimbat, sunt tot eu, Fadia, numai ca tu nu ai avut timpul si rabdarea necesare pentru a ma descoperi cu adevarat. Da, asta sunt eu, priveste-ma in ochi si vei sti ca nu te mint.

Totul mi se intampla cu un motiv si stiu ca El are planuri mari cu mine, simt asta in fiecare dimineata cand vad soarele. E ceva in interiorul meu care imi spune mereu ca totul va fi bine.

E bine sa ai prieteni, iar daca ai impresia ca ei nu exista in viata ta, te inseli ! O spune asta o persoana care a repetat obsesiv de-a lungul timpului ca nu are pe nimeni in jurul sau. M-am inselat. Un prieten e cel care te suna la momentul perfect, cand tu esti undeva intre depresie si melancolie, si reuseste sa te faca sa zambesti, fara sa-i fi cerut asta. Un prieten e cel care iti intinde o mana sau iti zambeste atunci cand in sufletul tau e un strigat mut dupa ajutor. Un prieten... esti tu !

Am tot ce imi doresc, sau macar pot visa la absolut tot ce vreau sa ating. E sublim... Mi-e dor de mare si vreau o pisica. Imi place cand ma saruti pe gat si cand ma alinti. Ma simt... asa cum nu m-am mai simtit demult. Pot zbura !

Nu-mi pasa !

Daca ar fi sa traduc in scris trairile care ma incearca acum, probabil as atasa o pagina complet alba. Pentru ca asta e acum in sufletul meu, un gol imens provocat de tot ceea ce inseamna oameni. In Biblie scrie ca: "cine se va increde in oameni, va fi blestemat", dar uit mereu aspectul asta. Ma doare indiferenta lor, ma doare ca inot singura intr-un ocean de rautate si invidie, de nepasare si de vorbe aruncate la intamplare. Cu ce am gresit, unde am calcat stramb de tu, muritor insignifiant, refuzi sa imi intinzi mana pe care o cer? Asa se intampla cand scoti pe taraba fructele cele mai bine coapte si cu coaja aratoasa, le pierzi pe cele mai putin apetisante. Incerc, din rasputeri, sa uit tot ceea ce a fost rau, sa iert mereu si sa trec peste. Si ce primesc in schimb? Un spate intors... e minunat sa fii in pielea mea, atat de splendid, incat nu doresc nimanui sa-mi semene...

Dar intr-o zi voi pleca, undeva unde nu sunt oameni, undeva unde nimeni n-o sa ma judece, unde n-o sa fiu suparata niciodata, unde zambetul meu imi va fi de ajuns. Sunt sigura de un singur lucru: TU n-ai sa plangi dupa mine, o sa fiu doar o fantasma din viata ta, cineva pe care ai cunoscut pur si simplu si cu care n-ai sa te mai intalnesti niciodata. Si nu vorbesc de moartea mea fizica, nu va veni prea curand. M-am nascut ca sa inving si nici macar nu am inceput bine.

Un singur lucru sa tii minte: o sa mai auzi de mine.

Cimitir (rima alba)

Am plans aseara la mormantul meu.
Eram singura...
Nici o floare, nici o chemare, nimic.
Luna refuza sa ma priveasca,
eram singura in cimitirul amintirilor.
Stateam in genunchi si pazeam
flacara lumanarii pe care TU nu ai vrut s-o aprinzi.
Adunam in palme frunzele moarte
si plangeam...
Am inchis ochii si am visat ca eram fericita.
M-am ridicat si am inceput sa strig dupa ajutor,
dar crucile reci ma alungau.
Si atunci mi-am dat seama
ca sufletul meu A MURIT.

Luati-va Craciunul inapoi !

Sa nu te duci niciodata la cumparaturi in preajma Sarbatorilor, daca esti singur. Intri in magazin si nu poti sa nu observi forfota din jurul tau, toti alearga dupa cadouri, copiii trag de "fusta" mamei cand vad dulciurile din rafturi, tineri indragostiti se tzin de mana in zona de lumanari parfumate, parintzii grabiti cauta cadoul potrivit pentru puiul lor... Toata lumea e ocupata, iar tu stai in usa si nu stii daca ai nimerit unde trebuia. Totusi iti faci curaj si pasesti printre toate aceste dovezi de afectiune. N-ai venit decat sa cumperi o paine, un pachet de tigari si o sticla de suc, pentru ca ai ramas fara, dar ei nu, ei iubesc si vor sa arate asta, pentru ca toti avem nevoie de o dovada ca sa credem asta mai mult. Simti atunci o caldura puternica in zona stomacului, pentru ca nu regasesti pe nimeni de care sa-ti amintesti in jurul tau. Nimeni nu cumpara ceva frumos ca sa-ti puna in ghete de Mos Nicolae, ba chiar te imping si-si fac loc, dandu-te la o parte, in goana lor dupa cadouri.

Cand eram mica, mama ma pacalea ca daca o sa fiu cuminte, va veni si la mine Mosul. Acum inteleg ca m-a mintzit, pentru ca am fost cat se poate de cuminte, dar nu primesc nimic... Mama, de ce nu mi-ai spus ca trebuie sa aiba cine sa ma iubeasca, daca vreau sa ma simt bine de Sarbatori? De ce m-ai amagit?... N-o sa te iert niciodata pentru asta!

Am stat la o coada infernala, care aproape iesea in strada, si am avut timp cele 40 de minute petrecute cu cosul in mana sa surprind niste discutii scurte... toata lumea vorbea de cadouri... eu nici macar nu am cui sa cumpar un cadou, pentru ca aici sunt singura. Mi-as fi dorit sa colind magazinele si sa aleg ceva frumos pentru toti cei pe care ii iubesc... dar oricum nu au cum sa primeasca ce le-as fi luat eu, asa ca ma rezum la a visa cum ar fi sa zambesc in dimineata de Mos Nicolae...

Era mai bine daca nu existau sarbatorile astea... s-au inventat de niste oameni carora le place sa isi faca relatiile publice... vor sa arate la toti ca au parte de dragoste in jurul lor. E o discriminare pe fatza, as interzice Craciunul, nu ma face decat sa ma simt prost, neimportanta si neiubita... in dimineata de 25 decembrie as vrea sa ma trezesc tarziu, sa deschid geamul, sa vad ca nu a nins, sa-mi aprind, ciufulita, o tigara, sa trag din ea cu pofta, sa ma intind si sa caut prin frigider un iaurt cu fructe... si atat. Nu vreau sa vad bradul plin de luminite sau sa ma uit sub el, pentru ca stiu ca nu voi gasi nimic acolo. Nu vreau sa aud colindatori la usa, nu vreau sa miroase a cozonac copt sau sa aud ciocnind pahare... Vreau liniste! O liniste care sa-mi aminteasca faptul ca 25 decembrie nu e decat una din ultimele zile din anul infect care a trecut. Urmeaza un altul, gol, rece si de care nu-mi voi aminti. Un an in care nu se va intampla nimic spectaculos, decat ca voi mai inainta in varsta si voi ramane cu acceasi minte de acum. Nu vreau sa primesc nici o felicitare sau vreun telefon cu deja pateticele replici de "La multi ani si implinirea tuturor dorintelor".

In dimineata de Craciun nu se intampla nimic interesant... pasta de dinti are acelasi gust, apa e la fel de ranceda, prosopul e tot asa aspru, iar trupul meu la fel de plictisit. De ce nu se renunta la aceasta data? Asa cum 29 februarie e o data la 4 ani, asa ar trebui sa dispara si 25 decembrie... sa apara cand nu voi mai fi singura si voi avea cui sa arat ca nu sunt totusi o stana de piatra, ca am sentimente si ca stiu sa traiesc...

Am iesit din magazin cu o punga mica, spre deosebire de ceilalti, mi-am pus gluga pe cap si am pornit pe jos, sub ploaia marunta, dar rece, care imi amintea obsesiv ca nu e nimeni care sa-mi tzina umbrela... Lasati-ma sa visez la vara calda, care nu are nici o sarbatoare inclusa...

Jocul de sah

Am ranit doi copii... Nu pentru ca as fi eu matura lu` Peste, dar inocenta lor ma doare... Ce-am facut? Am distrus doua suflete curate, inofensive, doar pentru ca eu nu m-am putut abtine... Acum nu mai e cale de intoarcere... Credeam sa nu mai ajung vreodata sa mai regret ceva, pentru ca sunt prea stearsa ca sa mai fac asta. Pana de curand aveam senzatia ca nu mai exista nimic pe lume care sa ma faca sa-mi doresc sa intorc timpul inapoi, dar iata ca mi-a fost demostrat contrariul... As face aproape orice sa indrept greseala, pentru ca doare sa stii pe cineva, la care ai ajuns sa tzii, in suferinta. Dar nici macar nu stiam de ei doi, nu am avut intentia sa le distrug ce aveau mai drag... Si acum nu stiu pe ce parte sa scot camasa. Nimeni nu mai stie ce vrea si cu totii ne simtzim undeva la mijloc. Dar nu e asa, eu am iesit din joc, desi nu intelege nimeni de ce am facut asta. Pur si simplu, pentru ca NU pot face rau celor din jurul meu. Oricat as incerca sa par eu de dura, am totusi un suflet si-o educatie care nu ma lasa sa-mi bat joc de cineva.

Stiu ce voi spune preotului cand ma voi spovedi de Craciun... Voi marturisi ca am calcat in picioare doi ingeri. Nici nu stiu daca ar trebui sau daca as avea curajul sa-mi cer vreodata iertare, sunt prea slaba ca sa-mi recunosc pe fatza greseala. Oricum, regretul va exista mereu...

Ma aflu in imposibilitatea de a-mi da un raspuns: ce anume vreau de fapt? Dar cred ca cel mai bine e sa inchid ochii pentru o clipa si, ca atunci cand eram mica, sa ma gandesc la ceva frumos, sa ma gandesc la un camp cu flori, sa cant in gand si sa ma prefac ca nimic nu s-a intamplat, pentru ca mi-e rusine de ce-am facut.

Ma simt ingrozitor de singura si mi-ar prinde bine o discutie face 2 face acum... dar ca de obicei, nu e nimeni sa ma asculte cand am nevoie de sprijin moral. Ei, lasa, ca nu mor eu nici de data asta, si ce nu ma ucide, ma face mai puternic, nu-i asa? Si uite asa va trece timpul pe langa mine si voi ajunge sa-mi pierd de tot sufletul, voi ajunge o stana de piatra si toti cei care ma vor cunoaste vor spune despre mine ca sunt seaca si fara pic de emotie in mine. Nu ma intereseaza, oricum sunt doar eu cu mine din momentul asta, asa ca, Fadia, hai sa ne jucam. Hai sa ne imaginam ca suntem departe de locul asta care te face sa suferi, ca suntem inconjurate de prieteni si de zambete, ca toata lumea ne iubeste si ne doreste binele. Asa, continua sa-ti creezi o lume paralela si vei ajunge in curand o schizofrenica. O schizofrenica SINGURA! Pentru ca asta esti, incerci sa te amagesti mereu ca va fi mai bine, dar nu e asa. E bine insa sa nu te pierzi deocamdata, nu spuneai tu ca viata ta abia a inceput? A inceput, sau s-a terminat? Hai, fii sincera cu tine macar o data! Uita-te in oglinda, daca mai ai curaj sa te infruntzi, si spune cu voce tare: mi-e bine asa! Nu poti, nu? Normal ca nu poti, minciuna nu e preferata ta... Acum uita-te in urma. Esti bucuroasa cu ce ai facut? Esti o tampita care a ajuns sa cerseasca dragostea celor din jur, care oricum nu dau doi bani pe tine. Of, Fadia, Fadia... Cand o sa te invetzi minte si-o sa faci ceea ce trebuie? Nu te-ai saturat de ceea ce esti? Esti patetica! Si te mai miri ca nu ai pe nimeni in jurul tau... Deschide bine ochii si corecteaza-te! ACUM!

Voi incepe prin a ma izola... Voi inchide ferestrele si voi trage perdeaua, sa stiu ca sunt cu adevarat singura. Apoi voi plange ca sa ma descarc si sa-mi spal pacatele. Nu-i asa ca voi fi iertata? Nu-i asa ca nu voi primi un refuz total? Traiesc cu speranta ca tot ce am facut acum sa nu mi se intoarca vreodata, pentru ca eu, spre deosebire de EA, nu voi avea taria de caracter si voi claca... Urat de tot... Si atunci probabil voi simti pe propria piele ce inseamna suferinta adevarata... De data asta sunt in sah... sper sa nu fie si mat... Mi-e rusine cu mine... IARTA-MA!

Despre Absolut

Nu mai am timp... nu mai am timp sa dorm, nu mai am timp sa iubesc, nu mai am timp sa stau, dar cel mai rau e ca nu mai am timp sa visez... Alerg intr-o lume careia nu-i pasa. As vrea sa ma opresc macar o clipa, sa privesc inapoi la ce-am facut, sa ma bucur de ceea ce am si sa imi pun dorinte pentru viitor. Lasati-ma sa adorm, nu mai vreau sa fac parte din lumea voastra!

Sunt prea tanara si inocenta ca sa ma furatzi. Sunt un copil care cauta un strop de dragoste in marea de rautate... De ce vreti sa ma ucidetzi? Nu ma facut decat sa daruiesc... si ce-am primit inapoi? Spatele vostru intors. Prefaceti-va ca nu ma cunoasteti, dar amintiti-va de mine atunci cand sunteti impliniti, pentru ca eu v-am dorit asta din toata inima!

De astazi o sa zambesc mereu, indiferent daca sunt trista sau chiar ma bucur. De astazi toata lumea e a mea! Vreau sa mai plang numai atunci cand imi amintesc cat de mult o iubesc pe mama sau cand tata, prietenul meu cel mai bun, ma suna si imi spune ca ii este dor de mine. Sau cand surioara mea se bucura de un cadou minuscul pe care i-l fac.

Sunt fericita! Imi vine sa dansez cand ma gandesc cata dragoste zace in mine. Si asta pentru ca ii fac pe cei din jurul meu sa zambeasca. As vrea sa impart senzatia cu toata lumea, e sublim sentimentul. Nu mai vreau nimic, doar starea asta indescriptibila. Imi vin in minte doar cuvinte la superlativ...

"Fericirea e atunci cand, de Craciun, te opresti din desfacut cadouri ca sa te bucuri de zambetul celorlalti, cand descopera propriul lor dar", spunea candva un copil de 6 ani. Asa e, vreau sa te vad implinit, vreau sa imi spui cat de mult te bucuri de ceea ce ai, si nu de ceea ce nu ai atins inca. Deschide pentru o secunda ochii cu adevarat si priveste in jurul tau: AI TOT ! Ai tot si tu vrei mai mult, mereu mai mult. Dar cum ramane cu dorintele care ti s-au indeplinit deja? Pentru alea ai uitat sa multumesti, asa e? Acum e momentul sa suni pe cineva foarte drag si sa-i spui cat de multi tzii la el. Acum e clipa cand trebuie sa-ti numeri prietenii, si nu sa te gandesti ca sunt si persoane care nu te agreeaza. Asta e secunda in care TU, ingere, incepi sa-ti traiesti viata. Maine nu exista, a ramas doar ziua de azi.

Sa nu-ti fie frica sa iubesti, e singurul scop al vietii. Iubeste marea, iubeste noaptea, iubeste fiecare rasarit de soare, bucura-te de tot din jurul tau! Apropo, cand ai rostit cu adevarat aceste doua cuvinte care fac minuni? Hai, curaj, n-o sa regreti!

Din iubire te-ai nascut si cei care te vor conduce pe ultimul drum tot din iubire o vor face. Fa numai ce-ti place, asculta o piesa care te emotioneaza, deseneaza ceva frumos, strange-ti in brate prietenul cel mai bun si striga din toata puterea ta: TE IUBESC!

Daca te vei simti vreodata singur, adu-ti aminte ca Cineva acolo Sus chiar te iubeste. Sa nu-ti fie frica sa recunosti ca te simti singur, sigur ai in jurul tau pe cineva care se va oferi sa-ti arate cat de mult contezi. Sa nu refuzi, daruieste-i un zambet si atunci vei sti ca esti fericit. Iar daca ti-e teama sa incerci, nu uita ca sunt aici, mereu...

Mi-e dor sa te vad fericit... ce zici, imi potolesti setea asta? Incepe acum! Intinde o mana si te prind eu!

Cu drag, un prieten