Cea mai crunta boala

Aud, din ce in ce mai des, lumea plangandu-se. De bani, de legi prost gandite, de Romania, de unguri, de tigani, de viata, in general. Aia nu merge, cealalta nu-i buna, nu ne convine nimic. Da’ stii de ce? Pentru ca suntem bolnavi. Avem o suferinta pe care nu o putem cura nici cu medicamente, nici cu plante salbatice, nici cu sfatul vreunul vraci sau al vreunui preot. Boala asta care ne mananca pe dinauntru si da putin pe-afara se cheama LENE. Ma, nici cu foc nu pleaca din sange handicapul asta, pe care il perpetuam la nesfarsit! Si afectiunea asta crunta e un fel de cancer, care mananca, incet, incet, orice mai e bun in noi. Asteptam mura-n gura sa se intample o minune, sa vina vara, sa pice Basescu, sa intram in Schengen, sa castige Steaua, sa vina Iisus a doua oara. Ghici ce, n-o sa se intample niciodata nimic, daca TU duci o viata de planta! Si daca iti place sa inoti in namol, macar nu te plange de miros! E rau in Romania, pentru ca 99% din populatie doarme pe ea si s-a invatat cu activitate de bugetar angajat la primarie, care, indiferent de volumul de munca prestart, primeste lunar o leafa cat sa nu crape de foame. Faci parte dintr-o natie obisnuita sa traiasca din ajutor social, fie ca iti place, fie ca nu. Daca vrei sa fii altfel, ridica-ti hoitul si FA CEVA! Nu va veni nimeni sa iti toarne in cap informatii, nu va face nimeni munca pe care TU esti nevoit sa o faci, nu va bate niciodata la usa ta vreun director de companie multinationala sa iti ofere post de manager! Dau, din ce in ce mai des, de oameni fara cuvant si fara coloana vertebrala. Nu inteleg cum isi duc ei viata, cum isi rezolva problemele, cum reusesc sa puna capul pe perna, multumiti, la finalul unei zile. Cum se asteapta sa fie respectati si ascultati. Si mai ales, sunt curioasa de cate “a doua sansa” au nevoie, ca sa isi puna viata in ordine si sa nu o mai deranjeze pe a celorlalti… Stii de ce ti-e greu si nu reusesti sa te descurci? Pentru ca esti un parazit! Incearca sa evoluezi macar la stadiul de amiba!