Jocul de sah

Am ranit doi copii... Nu pentru ca as fi eu matura lu` Peste, dar inocenta lor ma doare... Ce-am facut? Am distrus doua suflete curate, inofensive, doar pentru ca eu nu m-am putut abtine... Acum nu mai e cale de intoarcere... Credeam sa nu mai ajung vreodata sa mai regret ceva, pentru ca sunt prea stearsa ca sa mai fac asta. Pana de curand aveam senzatia ca nu mai exista nimic pe lume care sa ma faca sa-mi doresc sa intorc timpul inapoi, dar iata ca mi-a fost demostrat contrariul... As face aproape orice sa indrept greseala, pentru ca doare sa stii pe cineva, la care ai ajuns sa tzii, in suferinta. Dar nici macar nu stiam de ei doi, nu am avut intentia sa le distrug ce aveau mai drag... Si acum nu stiu pe ce parte sa scot camasa. Nimeni nu mai stie ce vrea si cu totii ne simtzim undeva la mijloc. Dar nu e asa, eu am iesit din joc, desi nu intelege nimeni de ce am facut asta. Pur si simplu, pentru ca NU pot face rau celor din jurul meu. Oricat as incerca sa par eu de dura, am totusi un suflet si-o educatie care nu ma lasa sa-mi bat joc de cineva.

Stiu ce voi spune preotului cand ma voi spovedi de Craciun... Voi marturisi ca am calcat in picioare doi ingeri. Nici nu stiu daca ar trebui sau daca as avea curajul sa-mi cer vreodata iertare, sunt prea slaba ca sa-mi recunosc pe fatza greseala. Oricum, regretul va exista mereu...

Ma aflu in imposibilitatea de a-mi da un raspuns: ce anume vreau de fapt? Dar cred ca cel mai bine e sa inchid ochii pentru o clipa si, ca atunci cand eram mica, sa ma gandesc la ceva frumos, sa ma gandesc la un camp cu flori, sa cant in gand si sa ma prefac ca nimic nu s-a intamplat, pentru ca mi-e rusine de ce-am facut.

Ma simt ingrozitor de singura si mi-ar prinde bine o discutie face 2 face acum... dar ca de obicei, nu e nimeni sa ma asculte cand am nevoie de sprijin moral. Ei, lasa, ca nu mor eu nici de data asta, si ce nu ma ucide, ma face mai puternic, nu-i asa? Si uite asa va trece timpul pe langa mine si voi ajunge sa-mi pierd de tot sufletul, voi ajunge o stana de piatra si toti cei care ma vor cunoaste vor spune despre mine ca sunt seaca si fara pic de emotie in mine. Nu ma intereseaza, oricum sunt doar eu cu mine din momentul asta, asa ca, Fadia, hai sa ne jucam. Hai sa ne imaginam ca suntem departe de locul asta care te face sa suferi, ca suntem inconjurate de prieteni si de zambete, ca toata lumea ne iubeste si ne doreste binele. Asa, continua sa-ti creezi o lume paralela si vei ajunge in curand o schizofrenica. O schizofrenica SINGURA! Pentru ca asta esti, incerci sa te amagesti mereu ca va fi mai bine, dar nu e asa. E bine insa sa nu te pierzi deocamdata, nu spuneai tu ca viata ta abia a inceput? A inceput, sau s-a terminat? Hai, fii sincera cu tine macar o data! Uita-te in oglinda, daca mai ai curaj sa te infruntzi, si spune cu voce tare: mi-e bine asa! Nu poti, nu? Normal ca nu poti, minciuna nu e preferata ta... Acum uita-te in urma. Esti bucuroasa cu ce ai facut? Esti o tampita care a ajuns sa cerseasca dragostea celor din jur, care oricum nu dau doi bani pe tine. Of, Fadia, Fadia... Cand o sa te invetzi minte si-o sa faci ceea ce trebuie? Nu te-ai saturat de ceea ce esti? Esti patetica! Si te mai miri ca nu ai pe nimeni in jurul tau... Deschide bine ochii si corecteaza-te! ACUM!

Voi incepe prin a ma izola... Voi inchide ferestrele si voi trage perdeaua, sa stiu ca sunt cu adevarat singura. Apoi voi plange ca sa ma descarc si sa-mi spal pacatele. Nu-i asa ca voi fi iertata? Nu-i asa ca nu voi primi un refuz total? Traiesc cu speranta ca tot ce am facut acum sa nu mi se intoarca vreodata, pentru ca eu, spre deosebire de EA, nu voi avea taria de caracter si voi claca... Urat de tot... Si atunci probabil voi simti pe propria piele ce inseamna suferinta adevarata... De data asta sunt in sah... sper sa nu fie si mat... Mi-e rusine cu mine... IARTA-MA!