Luati-va Craciunul inapoi !

Sa nu te duci niciodata la cumparaturi in preajma Sarbatorilor, daca esti singur. Intri in magazin si nu poti sa nu observi forfota din jurul tau, toti alearga dupa cadouri, copiii trag de "fusta" mamei cand vad dulciurile din rafturi, tineri indragostiti se tzin de mana in zona de lumanari parfumate, parintzii grabiti cauta cadoul potrivit pentru puiul lor... Toata lumea e ocupata, iar tu stai in usa si nu stii daca ai nimerit unde trebuia. Totusi iti faci curaj si pasesti printre toate aceste dovezi de afectiune. N-ai venit decat sa cumperi o paine, un pachet de tigari si o sticla de suc, pentru ca ai ramas fara, dar ei nu, ei iubesc si vor sa arate asta, pentru ca toti avem nevoie de o dovada ca sa credem asta mai mult. Simti atunci o caldura puternica in zona stomacului, pentru ca nu regasesti pe nimeni de care sa-ti amintesti in jurul tau. Nimeni nu cumpara ceva frumos ca sa-ti puna in ghete de Mos Nicolae, ba chiar te imping si-si fac loc, dandu-te la o parte, in goana lor dupa cadouri.

Cand eram mica, mama ma pacalea ca daca o sa fiu cuminte, va veni si la mine Mosul. Acum inteleg ca m-a mintzit, pentru ca am fost cat se poate de cuminte, dar nu primesc nimic... Mama, de ce nu mi-ai spus ca trebuie sa aiba cine sa ma iubeasca, daca vreau sa ma simt bine de Sarbatori? De ce m-ai amagit?... N-o sa te iert niciodata pentru asta!

Am stat la o coada infernala, care aproape iesea in strada, si am avut timp cele 40 de minute petrecute cu cosul in mana sa surprind niste discutii scurte... toata lumea vorbea de cadouri... eu nici macar nu am cui sa cumpar un cadou, pentru ca aici sunt singura. Mi-as fi dorit sa colind magazinele si sa aleg ceva frumos pentru toti cei pe care ii iubesc... dar oricum nu au cum sa primeasca ce le-as fi luat eu, asa ca ma rezum la a visa cum ar fi sa zambesc in dimineata de Mos Nicolae...

Era mai bine daca nu existau sarbatorile astea... s-au inventat de niste oameni carora le place sa isi faca relatiile publice... vor sa arate la toti ca au parte de dragoste in jurul lor. E o discriminare pe fatza, as interzice Craciunul, nu ma face decat sa ma simt prost, neimportanta si neiubita... in dimineata de 25 decembrie as vrea sa ma trezesc tarziu, sa deschid geamul, sa vad ca nu a nins, sa-mi aprind, ciufulita, o tigara, sa trag din ea cu pofta, sa ma intind si sa caut prin frigider un iaurt cu fructe... si atat. Nu vreau sa vad bradul plin de luminite sau sa ma uit sub el, pentru ca stiu ca nu voi gasi nimic acolo. Nu vreau sa aud colindatori la usa, nu vreau sa miroase a cozonac copt sau sa aud ciocnind pahare... Vreau liniste! O liniste care sa-mi aminteasca faptul ca 25 decembrie nu e decat una din ultimele zile din anul infect care a trecut. Urmeaza un altul, gol, rece si de care nu-mi voi aminti. Un an in care nu se va intampla nimic spectaculos, decat ca voi mai inainta in varsta si voi ramane cu acceasi minte de acum. Nu vreau sa primesc nici o felicitare sau vreun telefon cu deja pateticele replici de "La multi ani si implinirea tuturor dorintelor".

In dimineata de Craciun nu se intampla nimic interesant... pasta de dinti are acelasi gust, apa e la fel de ranceda, prosopul e tot asa aspru, iar trupul meu la fel de plictisit. De ce nu se renunta la aceasta data? Asa cum 29 februarie e o data la 4 ani, asa ar trebui sa dispara si 25 decembrie... sa apara cand nu voi mai fi singura si voi avea cui sa arat ca nu sunt totusi o stana de piatra, ca am sentimente si ca stiu sa traiesc...

Am iesit din magazin cu o punga mica, spre deosebire de ceilalti, mi-am pus gluga pe cap si am pornit pe jos, sub ploaia marunta, dar rece, care imi amintea obsesiv ca nu e nimeni care sa-mi tzina umbrela... Lasati-ma sa visez la vara calda, care nu are nici o sarbatoare inclusa...